FOTOGRAFIE | ep. 1 - Print versus digital: tu ce alegi?

De ce ne fotografiem? Cand facem asta? Pentru a pastra un moment, o emotie, o persoana, o amintire. Pentru a opri timpul in loc. In momente-cheie colective (botez, nunta, etc) sau individuale (selfie-uri, poze de vacanta, poze cu cei pe care ii iubim sau cu lucruri care ne sunt dragi).

FOTOGRAFIA ESTE EMOTIE

Fotografia exprima emotie. Ne "facem poze" atunci cand vrem sa tinem minte, sa ne amintim acea emotie, acea stare de spirit. Si aici exemplele sunt aproape infinite:

• ne-am facut o noua tunsoare si vrem sa o aratam,
• ne place un fel de mancare spectaculos seara,
• iesim in oras si vrem sa stie si altii unde suntem si ce facem,
• avem cel mai frumos copil din lume si trebuie sa facem acest lucru cunoscut,
• o vacanta frumoasa,
• un apus colorat
• si asa mai departe.

Mai nimeni nu face poze la inmormantari (doar cei din Anglia, in epoca victoriana, dar de morti numai de bine!). Noi, cei vii, preferam momentele fericite si in care ne simtim impliniti, incantati. In epoca in care traim, fotografia a devenit ceva de rutina, ceva executat rapid, stocat in memoria telefonului (eventual postat) si apoi repede uitat la urmatoarea intamplare demna de imortalizare. Totul pe repede inainte.

Pozam tot si nimic. Multe cadre cu acelasi lucru din unghiuri diferite. Franturi de viata derulate cu o viteza fabuloasa.

"Hei, am auzit ca la botezul fetitei tale a fost foarte frumos! Pacat ca n-am putut sa vin. Cum a aratat totul?"

"Intra la mine pe Facebook si vezi ca am facut un album cu pozele de la botez."

"Trimite-mi link-ul, te rog".

Si aici se termina comunicarea reala. Cel curios se va uita la cateva imagini, poate chiar la toate daca are rabdarea suficienta sa click-uiasca prin zeci de poze, va da doua-trei like-uri si viata va merge mai departe. Totul e mediat in ziua de azi. Cateva click-uri si ai vazut botezul micutei. Dar povestea o stii? Intamplarile hazlii si emotionante care i-au determinat pe cei prezenti sa spuna ca "a fost foarte frumos!"? Fotografiile fara interactiune, fara poveste, sunt goale de continut. Pot fi niste imagini foarte frumoase, dar cel mai bine sunt traite, povestite, atinse si indragite.

DE CE SA ALEGI FOTOGRAFII PRINTATE?

Adu-ti aminte cand rasfoiai albumul cu poze de familie si aflai de la mama, bunica sau altii, cine e fotografiat, cate ceva despre fiecare persoana si despre cum era pe-atunci. Acesta e farmecul fotografiei de familie. Cand eram mica, ma uitam la poze cu mine bebelus si ma emotionam. Radeam de cum aratam in cristelnita sau in bratele bunicii. Toti avem fotografii tiparite pe care le iubim. Sunt mult mai de pret decat cele digitale. Calitate versus cantitate.

De acord ca digitalul este mai putin degradabil, dar stiu ca ai prin casa macar 2-3 fotografii tiparite. Cel mai sigur ai ales cateva imagini preferate din folderele care zac in memoria device-urilor tale. Motivul e simplu: acele imagini sunt tangibile, sunt mai aproape de tine, le poti vedea oricand, mai repede decat ar dura sa deschizi laptop-ul, sa cauti un anumit folder, sa derulezi printre "n" imagini si sa iti gasesti preferata. O imagine printata ofera contact instant. Stii unde e si o poti vedea ori de cate ori vrei.

Eu, spre exemplu. Acum doi ani am petrecut Revelionul la Praid cu mai multi prieteni. Bineinteles ca din 3-4 aparate foto a iesit un... munte de poze. Cate au contat cu adevarat pentru mine? Doar trei.

Celelalte erau si ele frumoase, imi aduceau aminte de momentele petrecute. Dar cu adevarat importante au fost doar trei. Din care am tiparit doar una. Mai am rabdare sa rasfoiesc prin acel folder in ziua de azi? Nu. Si nici tu n-ai avea in locul meu.

CE SA FACI MAI DEPARTE?

Ca si consumator de fotografie, pun accent pe calitate, emotie si poveste. Ca si fotograf, vreau sa te ajut sa ai cele mai frumoase imagini, pline de emotie, tangibile cu poveste.

Da-mi un mail la shapes.photodesign @ gmail.com  sau completeaza informatiile din formularul de Contact si hai sa punem in scena momente frumoase din viata ta si a familiei tale.

Multumesc de vizita si ne revedem in urmatorul post!

(sursa imaginii aici)

BEHIND THE LENS | ep. #1 - Changes are coming

Esti la fel ca mine. Iti este teama sa parasesti rutina si crezi ca stai comod traind zilnic aceleasi vechi obiceiuri. Impropriu spus “teama”. E mai mult vorba de obisnuinta. Lucrurile cunoscute iti dau o mare doza de confort. E mai ok sa stii ce ai de facut zlnic, sa ai un job stabil, sa lucrezi de la 9 la 18, sa castigi multumitor si sa ai 2-3 vacante pe an. De acord cu tine! Sa vedem acum de ce varianta aceasta nu e si cea mai buna.

____________________________________________________________________________

Rutina e buna pana la un punct. Atunci cand trece pragul si se transforma in monotonie, mai devreme sau ma tarziu vei ajunge sa te plafonezi. Situatia asta iti genereaza sentimente de nemultumire, sentimente pe care daca le lasi “netratate” pot da nastere unei frustrari mocnite. Frustrarea nu face alceva decat sa te enerveze, sa iti scoata in evidenta aspectele negative ale situatiei in care te afli si, pe nepusa masa, te trezesti ca esti un strain in viata ta. Orice te plictiseste si te enerveaza, iar sentimentul ca esti liber il ai numai cand te “revolti” si faci “doar ce vrei tu”.

In situatia asta m-am regasit eu. De mai multe ori. Am trait intr-un asa-zis “masochism profesional”, situatie in care ma conformam majoritatii, urmand un sablon de care ma simteam, ma simt si ma voi simti mereu straina: “cariera” sterila a job-ului de la 9 la 18. Asta se intampla atunci cand stii ce trebuie sa faci in viata si faci exact opusul pentru prea mult timp. Modalitatea prin care m-am “revoltat” a fost proiectul Shapes.

In anii ce au urmat, Shapes a fost locul unde schimbam regulile jocului, unde rutina disparea, iar eu ma simteam intr-adevar implinita cu ceea ce faceam. Cu toate astea, postarile au fost prea putine in acest interval, lucru care m-a nemultumit tot timpul. Ma trezeam notand idei de fotografii si / sau texte pentru blog in timp ce eram la birou. Sau pur si simplu uitam cu lunile de proiect. Timpul trecea, job-urile se mai schimbau, traiam noi experiente, insa visul meu ramanea acelasi: sa spun povesti in imagini. Am mai vorbit despre asta mai demult, aici si aici.

DE CE SHAPES SI NU ALTCEVA?

Denumirea de Shapes sintetizeaza cam tot ce reprezint. Fiecare parte din mine, fiecare experienta avuta de-a lungul a aproape 30 de ani, e prinsa intr-o forma, m-a… format intr-un fel sau altul. Am explicat putin aici. Initial a fost un proiect de fotografie. Treptat am acumulat noi “forme” si astfel Shapes Photography a devenit Shapes Studio, ingloband designul grafic si storytelling-ul. Prin acest Studio “3 in 1” imi propun sa ofer cea mai buna experienta de brand de care sunt in stare, in baza a tot ce stiu sa fac. Anul acesta e momentul sa ies din zona de confort, sa sparg rutina in mii de cioburi. Tot ce am acumulat pana acum se va oglindi in experienta Shapes.

CE IMI PROPUN PENTRU 2015?

Imi place sa vad oamenii fericiti, relaxati cu ei insisi, traindu-si momentele alaturi de cei dragi. Imi place sa surprind asta. Sa le spun povestile. Si mai e ceva ce imi place foarte mult: varsta copilariei. Cred ca nu am incetat vreodata sa fiu copil. Asta ma face ceea ce sunt si as putea fi varianta feminina a lui Peter Pan. Am pastrat curiozitatea si dorinta de explorare specifica celor mici. Mereu ma intreb “de ce?” si nu cred sa ma opresc vreodata. Astfel, la Shapes Studio vreau sa spun povestile celor mici si celor mari, sa fotografiez familii, mamici, tatici si… pici! De la nou-nascuti si pana la prescolari.

Luna februarie e plina de schimbari si ajustari pentru Shapes. Te invit sa urmaresti viata din spatele obiectivului in toate detaliile ei la Behind the Lens, o data pe saptamana.

Multumesc de vizita!

FII BEBE AMBASADOR! CAUTAM BEBELUSII SHAPES PENTRU 2015!

Shapes Studio isi cauta reprezentanti de imagine pentru anul urmator. Trei bebelusi, impreuna cu mamicile lor, au sansa de a fii imaginea Shapes pentru 12 luni. Vor fi cei mai apreciati, comentati si laudati. Vor beneficia de oferte speciale, reduceri si multe alte surprize.

Draga mea proaspata mamica, cum se apropie luna decembrie, mi-am propus sa iti fac un frumos cadou: povestea primelor 12 luni din viata bebelusului tau. Timp de un an de zile, tu si bebe veti participa la sedinte foto speciale, care vor marca fiecare moment important din viata voastra impreuna. Primele zile acasa, primele 3, 6 si 9 luni, apoi implinirea primului anisor. Toate acestea vor fi documentate fotografic, pentru ca povestea sa mearga mai departe, iar tu sa i-o poti spune la nesfarsit atunci cand se va face mare, aratandu-i albumele.

Pun la bataie 3 vouchere in valoare de 500 de lei fiecare, cu ajutorul carora vei avea acces la programul Bebe Ambasador Shapes Studio pe parcursul anului 2015. Ca Ambasador al brandului Shapes, vei fi imaginea noastra in toate materialele publicitare online si in cele tiparite. Vei ajuta la creearea machetelor de prezentare, vei avea sute de share-uri pe Facebook si toata lumea va vorbi despre tine si bebelusul tau. La finalul celor 12 luni, sarbatorim momentul cu un fabulos Cake Smash, bineinteles fotografiat din toate unghiurile.

Vrei si tu? Daca bebelusul tau are intre 0 si 12 luni, e cuminte si zambeste non-stop, daca ii place sa fie in centrul atentiei si daca tu ai telefonul plin de poze cu voi, te astept sa participi!

Pentru a intra in competitie ai de urmat 4 pasi simpli:

1. dai like paginii Shapes Studio
2. dai share imaginii care anunta concursul, folosind hashtag-ul  #bebeambasador2015
3. incarci o poza cu tine si bebe pe pagina Shapes Studio
4. incurajezi familia si prietenii sa te voteze

Pe 15 decembrie voi anunta cei 9 semifinalisti, in ordinea descrescatoare a numarului de like-uri obtinute, iar pe 20 decembrie ii vei cunoaste pe cei trei Ambasadori Shapes Studio 2015!

Punct si de la capat

Stii sentimentul acela de liniste interioara atunci cand faci ceea ce simti ca e corect, cand faci ceea ce crezi tu ca este bine pentru tine? Atunci cu siguranta il stii si pe acela cand trebuie sa te lasi pe tine la o parte si sa faci ceea ce asteapta societatea de la tine. E cel putin frustrant sa simti ca vrei ceva si sa faci altceva. Te blazeaza, iti taie din motivatie si te imbraca in haina gri a sabloanelor.

Toti cei care au rupt pattern-ul si si-au urmat pasiunea interioara sunt oameni care desi lucreaza pe branci, nu simt ca muncesc, nu intra in rutina si nu se plictisesc de propria activitate. Mereu descopera ceva nou, se exprima prin produsul muncii lor si sunt fericiti. Evolueaza continuu.

Pentru mine 2014 e anul in care mi-am facut cu adevarat curaj sa imi urmez pasiunea. Sa pun in practica ceea ce pana acum mi-a umplut literalmente zeci de agende si zeci de ganduri. Ma simt cel mai bine cand scriu, cand creez imagini, cand desenez, cand spun povestile oamenilor din jurul meu. Nu simt oboseala, nu stiu cand trece timpul, ma entuziasmez si am un sentiment de implinire.

Cu toate astea, nu vreau sa fiu ipocrita: n-ai cum sa faci ce-ti place fara bani. Din pacate asta e societatea in care traim. Asa ca voi face din pasiunea mea un business.

Si stiu ca totul va fi bine, stiu si ca va fi greu, dar merita. De mult simt asta.

Asculta-ti vocea interioara. Ea stie intotdeauna ce vrei sa fii, ce trebuie sa faci.

The 3C's rule

It's all about creativity, chalenges & changes.

• Create what your gutt asks you to.
• Chalenge yourself to be the best you can be.
• Change! Because that is what makes you evolve.

Don't be a copy-cat. You already know what you want to build, make, be.
Put yourself up to do something new, get over your limits and out of your comfort zone.
With every new experience, you are transformed. Embrace change, 'cause that what brought you where you are now.

And last but not least: don't follow the herd. Don't settle for what's good for others. Make your own choices and you'll be able to enrich everybody else with an unique human being.

Trust me, it works! ;)

So... why Shapes?

I often get faced with this simple question: "Why Shapes? Why did you name your project like that?". The answer is just as simple.

All around us is a shape of some sort. Trees, cars, animals, houses. All inside us has a metaphorical shape: our dreams, our plans, our memories, and even our feelings. We imagine and make plans following a pattern, a model, a scheme. Their visual expression on paper is a shape, a structure.

Given the fact that i chose to express myself via images and stories through images, the term "shapes" came naturally to me. Even since I was in primary school, I found myself very attracted to geometry, and what is geometry but the science of mathematical shapes!? I translated this concept in the way I would like to compose my images: with the use of shapes and forms.

In photography, the composition rules follow patterns, lines... geometry. Every image, if it is constructed via those rules, has a shape, an internal pattern that guides the eye through it (i.e. the rule of thirds, the Fibonacci number, etc).

In graphic design, geometry is self explanatory: vectors are grouped into groups that form objects, prints and so on. Ad a pinch of color and a whole world of shapes is born.

Last but not least, our whole world is made of shapes. I'm made of shapes, you're made of shapes. Thus my artistical concept is... a shape. A shape of my universe, of the way I create, of the way I represent the reality outside myself.

Once upon a December

On a quiet, foggy evening of December, dreams woke up from their slumber. One at a time, flapping their etherical eyelashes, showed up and asked to be fullfilled.

That asked for a plan. A daily task manager ment to set them free, and make them take shape... shapes... Shapes Studio!

So, as this year is going to end soon, a new action plan materializes on this very blog.
Watch closely as it unfolds. Christmas is nearly here. Wishes do come true.

December, make my wishes come true!

Reasons why I'm SHAPEing Reality & other few curiosities

Let me tell you a story. A story about strenght, creativity, challenges and most of all passion.

It all happened one blizzardy Sunday, on the 22nd of December of 1985. The day I got into this world in the first place. 

Since I can remember I simply loved making up stories and characters. Normal stuff for a kid my age you would say. But this instinct never left me. I began by listening to my grandmother's childhood recollections, her stories about times that I had never experienced, and people I would never meet, and yet I found them fascinating. When my gran wasn't around, I had my mom filling up her role and reading me stories every night, as we layed in bed. I listened to her tales of Mahabharata, The Nibelunges, Tristan and Isolda, romanian fairytales, Grimm fairytales and many others. I remember she used to sing to me 'till I fell asleep, and went away into a world of fantasy and imagination as my dreams were magically created following so many stories. 

My school years followed the same pattern, just that I now followed my own stories that I developed in my mind after reading most of my grandmother's library. It was my escape from homework and other boring stuff you might hate being a kid. I found myself free whenever I played all the stories in my head and each time we had to do a composition or an essay for school. Playing around with my cousin imagining we were the best of all the superheroes that ever existed took its toll, and after years and years it still brings up nostalgic memories. 

All this urge to make up stories and give them back to the world found its match when I decided to study movie directing after finishing higschool. Unfortunatelly, given the circumstances, I never got to do that, and I'm now a licensed sociologist, with a major in Communication and Public Opinion. 

Since I graduated from University, the story bug never left me, and for a few years now it found it's expression in the form of photography and graphic design. These are the things I most enjoy doing, and although my daytime job doesn't allow me to do this full time, I am absolutely sure that I found my place in this world and that this is my path in life. Thus, on the 5th of November 2010, Shapes Photography was born.

A place in which all my ideas and stories could come to life, day by day, bit by bit... through image. Nonetheless, I never abandoned my writting skills, and since the begining of 2012, Shapes was added the "storytelling" part. The whole project is now named Shapes Studio - Photography, Graphic Design and Storytelling. As 2013 came up, I began making lots of plans to put Shapes "to business", and hoping that this dear project to my soul will catch its wings and become what I want it to become: a place where imagination and stories come alive, a place where art shines bright and where people's life stories get to influence others. 

I'm not making a schedule of my posts or of what and when I'm going to post here, but I do promise that this year it's gonna be all about Shapes and it's will to create. My will to create beautiful images that tell interesting stories, my will to give the world a part of the beauty it has raised me up in... My will to make my late grandmother proud of me, and thus make her live again through my work and actions.

This April 10th comemorates one year since she has left this world. She was a powerfull woman, that inspired my creativity from an early age. She had challenges and I'll have mine. I'll follow her example and follow my passion. I will never settle untill I reach my goal. I'll make her proud. 

Lulu Siclitaru by Shapes Studio

Mi-am petrecut sfarsitul de an la Praid, in compania a 17 oameni veseli, interesanti si unii dintre ei foarte buni prieteni. In aglomeratia din pensiune, isi facea loc o mica raza de lumina pe nume Lulu. O frumusete de fetita care ne intimida cu ochii ei mari si ne canta despre Mos Craciun de cate ori avea ocazia. 

Pe 2 ianuarie eram in drum spre casa, oprindu-ne in Sighisoara pentru a lua masa. In restaurant, Lulu (desi obosita) ne-a incantat in stilul ei caracteristic: zambind si fixandu-ne cu privirea. 

Mai jos, trei ipostaze care sper sa va bucure si pe voi toti! Meet LULU!

The baby: Lulu Siclitaru
The photographer: Denisa Paslaru @ Shapes Studio
The retouch: Denisa Paslaru @ Shapes Studio
The FUN... Lulu :D

Retouch 1 / Dec 2012

Schimbam putin registrul si lasam copilasii la o parte pt azi! Am exersat putin retouch-ul. Vor mai fii postari de genul aici. Practice, practice, practice!

Photo: available on the Internet
Retouch: Denisa Paslaru @ Shapes Studio

Sandra Badoi by Shapes Studio

Sandra Maria a fost primul bebelus pe care l-am fotografiat intr-un cadru sa-i spunem.. oficial. Mama ei imi este prietena foarte buna de pe vremea cand abia invatam sa scriem, iar atunci cand a avut loc botezul micutei, m-a rugat sa vin sa ma ocup de poze. Emotii, planuri si reglaje ale aparatului. 

Ajunsa in locatia evenimentului si vazand-o pe cea mica, nici nu stiu cand a trecut timpul! Contactul cu Sandra a dat la o parte orice dubiu tehnic, iar fotografiile le-am facut aproape din instinct, emotional. E si genul de copil care nu are trac sau teama privind aparatul foto, ceea ce iar m-a ajutat foarte mult. 

In prezent, fetita are doi ani. Fotografia de mai jos e facuta la botezul ei, asa cum spuneam. Voi reveni cat de curand cu imagini actualizate ale minunii de copil care este pentru mine Sandra Maria (Titzi pentru cunoscatori! :)) ).


The baby: Sandra Maria Badoi
The photographer: Denisa Paslaru @ Shapes Studio
The retouch: Denisa Paslaru @ Shapes Studio

Natalia Idita by Shapes Studio

Idita Ramona si Laurentiu Idita au cea mai draguta fetita a carei editare o postez prima in luna decembrie pe Shapes! Urmeaza si alte mici minuni, pentru ca e o luna de poveste, iar vedetele sunt cei mici! :D
Saptamanile astea am fost cam ocupata, dar mi-am facut timp cu o alta editare Shapes Studio. I'm sure I'll never settle. The urge to tell beautiful stories through images and photography has risen up again... stronger than it's ever been :))

~~~

Idita Ramona and Laurentiu Idita have the cutest little girl which edit I post the first this December on Shapes! Other little wonders will appear on this blog, because it's a fairytale month, and the stars are your little ones!
These weeks I was a bit busy, but I managed to squeeze in another Shapes Studio edit. I'm sure I'll never settle. The urge to tell beautiful stories through images and photography has risen up again... stronger than it's ever been :))

The kid: Natalia Idita
The photographer: Denisa Paslaru @ Shapes Photography (2012)
The retouch: Denisa Paslaru @ Shapes Photography (2012)

To the moon and back - ep 2: "Full Moon"

Strawberry Red

The Bridge Pupeteer (mai 2011)

Kids Stories (ep. 5) - "Walk me around"

Kids Stories (ep. 4) - "The little boy that could"

Kids Stories (ep. 3) - "Don't ignore me"

Kids Stories (ep. 2) - "Look what I found dad!"

Long way down (El largo camino hacia abajo)