miercuri, 25 martie 2015

FOTOGRAFIE | ep. 1 - Print versus digital: tu ce alegi?

It's the classic look.

De ce ne fotografiem? Cand facem asta? Pentru a pastra un moment, o emotie, o persoana, o amintire. Pentru a opri timpul in loc. In momente-cheie colective (botez, nunta, etc) sau individuale (selfie-uri, poze de vacanta, poze cu cei pe care ii iubim sau cu lucruri care ne sunt dragi).

FOTOGRAFIA ESTE EMOTIE


Fotografia exprima emotie. Ne "facem poze" atunci cand vrem sa tinem minte, sa ne amintim acea emotie, acea stare de spirit. Si aici exemplele sunt aproape infinite:

  • ne-am facut o noua tunsoare si vrem sa o aratam,
  • ne place un fel de mancare spectaculos seara,
  • iesim in oras si vrem sa stie si altii unde suntem si ce facem,
  • avem cel mai frumos copil din lume si trebuie sa facem acest lucru cunoscut,
  • o vacanta frumoasa,
  • un apus colorat
  • si asa mai departe.

Mai nimeni nu face poze la inmormantari (doar cei din Anglia, in epoca victoriana, dar de morti numai de bine!). Noi, cei vii, preferam momentele fericite si in care ne simtim impliniti, incantati. In epoca in care traim, fotografia a devenit ceva de rutina, ceva executat rapid, stocat in memoria telefonului (eventual postat) si apoi repede uitat la urmatoarea intamplare demna de imortalizare. Totul pe repede inainte.

Pozam tot si nimic. Multe cadre cu acelasi lucru din unghiuri diferite. Franturi de viata derulate cu o viteza fabuloasa.

"Hei, am auzit ca la botezul fetitei tale a fost foarte frumos! Pacat ca n-am putut sa vin. Cum a aratat totul?"
"Intra la mine pe Facebook si vezi ca am facut un album cu pozele de la botez."
"Trimite-mi link-ul, te rog".

Si aici se termina comunicarea reala. Cel curios se va uita la cateva imagini, poate chiar la toate daca are rabdarea suficienta sa click-uiasca prin zeci de poze, va da doua-trei like-uri si viata va merge mai departe. Totul e mediat in ziua de azi. Cateva click-uri si ai vazut botezul micutei. Dar povestea o stii? Intamplarile hazlii si emotionante care i-au determinat pe cei prezenti sa spuna ca "a fost foarte frumos!"? Fotografiile fara interactiune, fara poveste, sunt goale de continut. Pot fi niste imagini foarte frumoase, dar cel mai bine sunt traite, povestite, atinse si indragite.

DE CE SA ALEGI FOTOGRAFII PRINTATE?


Adu-ti aminte cand rasfoiai albumul cu poze de familie si aflai de la mama, bunica sau altii, cine e fotografiat, cate ceva despre fiecare persoana si despre cum era pe-atunci. Acesta e farmecul fotografiei de familie. Cand eram mica, ma uitam la poze cu mine bebelus si ma emotionam. Radeam de cum aratam in cristelnita sau in bratele bunicii. Toti avem fotografii tiparite pe care le iubim. Sunt mult mai de pret decat cele digitale. Calitate versus cantitate.

De acord ca digitalul este mai putin degradabil, dar stiu ca ai prin casa macar 2-3 fotografii tiparite. Cel mai sigur ai ales cateva imagini preferate din folderele care zac in memoria device-urilor tale. Motivul e simplu: acele imagini sunt tangibile, sunt mai aproape de tine, le poti vedea oricand, mai repede decat ar dura sa deschizi laptop-ul, sa cauti un anumit folder, sa derulezi printre "n" imagini si sa iti gasesti preferata. O imagine printata ofera contact instant. Stii unde e si o poti vedea ori de cate ori vrei.

Eu, spre exemplu. Acum doi ani am petrecut Revelionul la Praid cu mai multi prieteni. Bineinteles ca din 3-4 aparate foto a iesit un... munte de poze. Cate au contat cu adevarat pentru mine? Doar trei.
Celelalte erau si ele frumoase, imi aduceau aminte de momentele petrecute. Dar cu adevarat importante au fost doar trei. Din care am tiparit doar una. Mai am rabdare sa rasfoiesc prin acel folder in ziua de azi? Nu. Si nici tu n-ai avea in locul meu.

CE SA FACI MAI DEPARTE?


Ca si consumator de fotografie, pun accent pe calitate, emotie si poveste. Ca si fotograf, vreau sa te ajut sa ai cele mai frumoase imagini, pline de emotie, tangibile cu poveste.

Da-mi un mail la shapes.photodesign @ gmail.com  sau completeaza informatiile din formularul de Contact si hai sa punem in scena momente frumoase din viata ta si a familiei tale.

Multumesc de vizita si ne revedem in urmatorul post!


(sursa imaginii aici)

marți, 3 februarie 2015

BEHIND THE LENS | ep. #1 - Changes are coming

Esti la fel ca mine. Iti este teama sa parasesti rutina si crezi ca stai comod traind zilnic aceleasi vechi obiceiuri. Impropriu spus “teama”. E mai mult vorba de obisnuinta. Lucrurile cunoscute iti dau o mare doza de confort. E mai ok sa stii ce ai de facut zlnic, sa ai un job stabil, sa lucrezi de la 9 la 18, sa castigi multumitor si sa ai 2-3 vacante pe an. De acord cu tine! Sa vedem acum de ce varianta aceasta nu e si cea mai buna.
____________________________________________________________________________


Rutina e buna pana la un punct. Atunci cand trece pragul si se transforma in monotonie, mai devreme sau ma tarziu vei ajunge sa te plafonezi. Situatia asta iti genereaza sentimente de nemultumire, sentimente pe care daca le lasi “netratate” pot da nastere unei frustrari mocnite. Frustrarea nu face alceva decat sa te enerveze, sa iti scoata in evidenta aspectele negative ale situatiei in care te afli si, pe nepusa masa, te trezesti ca esti un strain in viata ta. Orice te plictiseste si te enerveaza, iar sentimentul ca esti liber il ai numai cand te “revolti” si faci “doar ce vrei tu”.

In situatia asta m-am regasit eu. De mai multe ori. Am trait intr-un asa-zis “masochism profesional”, situatie in care ma conformam majoritatii, urmand un sablon de care ma simteam, ma simt si ma voi simti mereu straina: “cariera” sterila a job-ului de la 9 la 18. Asta se intampla atunci cand stii ce trebuie sa faci in viata si faci exact opusul pentru prea mult timp. Modalitatea prin care m-am “revoltat” a fost proiectul Shapes.

In anii ce au urmat, Shapes a fost locul unde schimbam regulile jocului, unde rutina disparea, iar eu ma simteam intr-adevar implinita cu ceea ce faceam. Cu toate astea, postarile au fost prea putine in acest interval, lucru care m-a nemultumit tot timpul. Ma trezeam notand idei de fotografii si / sau texte pentru blog in timp ce eram la birou. Sau pur si simplu uitam cu lunile de proiect. Timpul trecea, job-urile se mai schimbau, traiam noi experiente, insa visul meu ramanea acelasi: sa spun povesti in imagini. Am mai vorbit despre asta mai demult, aici si aici.

DE CE SHAPES SI NU ALTCEVA?

Denumirea de Shapes sintetizeaza cam tot ce reprezint. Fiecare parte din mine, fiecare experienta avuta de-a lungul a aproape 30 de ani, e prinsa intr-o forma, m-a… format intr-un fel sau altul. Am explicat putin aici. Initial a fost un proiect de fotografie. Treptat am acumulat noi “forme” si astfel Shapes Photography a devenit Shapes Studio, ingloband designul grafic si storytelling-ul. Prin acest Studio “3 in 1” imi propun sa ofer cea mai buna experienta de brand de care sunt in stare, in baza a tot ce stiu sa fac. Anul acesta e momentul sa ies din zona de confort, sa sparg rutina in mii de cioburi. Tot ce am acumulat pana acum se va oglindi in experienta Shapes.

CE IMI PROPUN PENTRU 2015?

Imi place sa vad oamenii fericiti, relaxati cu ei insisi, traindu-si momentele alaturi de cei dragi. Imi place sa surprind asta. Sa le spun povestile. Si mai e ceva ce imi place foarte mult: varsta copilariei. Cred ca nu am incetat vreodata sa fiu copil. Asta ma face ceea ce sunt si as putea fi varianta feminina a lui Peter Pan. Am pastrat curiozitatea si dorinta de explorare specifica celor mici. Mereu ma intreb “de ce?” si nu cred sa ma opresc vreodata. Astfel, la Shapes Studio vreau sa spun povestile celor mici si celor mari, sa fotografiez familii, mamici, tatici si… pici! De la nou-nascuti si pana la prescolari.

Luna februarie e plina de schimbari si ajustari pentru Shapes. Te invit sa urmaresti viata din spatele obiectivului in toate detaliile ei la Behind the Lens, o data pe saptamana.

Multumesc de vizita!