Esti la fel ca mine. Iti este teama sa parasesti rutina si crezi ca stai comod traind zilnic aceleasi vechi obiceiuri. Impropriu spus “teama”. E mai mult vorba de obisnuinta. Lucrurile cunoscute iti dau o mare doza de confort. E mai ok sa stii ce ai de facut zlnic, sa ai un job stabil, sa lucrezi de la 9 la 18, sa castigi multumitor si sa ai 2-3 vacante pe an. De acord cu tine! Sa vedem acum de ce varianta aceasta nu e si cea mai buna.
____________________________________________________________________________
Rutina e buna pana la un punct. Atunci cand trece pragul si se transforma in monotonie, mai devreme sau ma tarziu vei ajunge sa te plafonezi. Situatia asta iti genereaza sentimente de nemultumire, sentimente pe care daca le lasi “netratate” pot da nastere unei frustrari mocnite. Frustrarea nu face alceva decat sa te enerveze, sa iti scoata in evidenta aspectele negative ale situatiei in care te afli si, pe nepusa masa, te trezesti ca esti un strain in viata ta. Orice te plictiseste si te enerveaza, iar sentimentul ca esti liber il ai numai cand te “revolti” si faci “doar ce vrei tu”.
In situatia asta m-am regasit eu. De mai multe ori. Am trait intr-un asa-zis “masochism profesional”, situatie in care ma conformam majoritatii, urmand un sablon de care ma simteam, ma simt si ma voi simti mereu straina: “cariera” sterila a job-ului de la 9 la 18. Asta se intampla atunci cand stii ce trebuie sa faci in viata si faci exact opusul pentru prea mult timp. Modalitatea prin care m-am “revoltat” a fost proiectul Shapes.
In anii ce au urmat, Shapes a fost locul unde schimbam regulile jocului, unde rutina disparea, iar eu ma simteam intr-adevar implinita cu ceea ce faceam. Cu toate astea, postarile au fost prea putine in acest interval, lucru care m-a nemultumit tot timpul. Ma trezeam notand idei de fotografii si / sau texte pentru blog in timp ce eram la birou. Sau pur si simplu uitam cu lunile de proiect. Timpul trecea, job-urile se mai schimbau, traiam noi experiente, insa visul meu ramanea acelasi: sa spun povesti in imagini. Am mai vorbit despre asta mai demult, aici si aici.
DE CE SHAPES SI NU ALTCEVA?
Denumirea de Shapes sintetizeaza cam tot ce reprezint. Fiecare parte din mine, fiecare experienta avuta de-a lungul a aproape 30 de ani, e prinsa intr-o forma, m-a… format intr-un fel sau altul. Am explicat putin aici. Initial a fost un proiect de fotografie. Treptat am acumulat noi “forme” si astfel Shapes Photography a devenit Shapes Studio, ingloband designul grafic si storytelling-ul. Prin acest Studio “3 in 1” imi propun sa ofer cea mai buna experienta de brand de care sunt in stare, in baza a tot ce stiu sa fac. Anul acesta e momentul sa ies din zona de confort, sa sparg rutina in mii de cioburi. Tot ce am acumulat pana acum se va oglindi in experienta Shapes.
CE IMI PROPUN PENTRU 2015?
Imi place sa vad oamenii fericiti, relaxati cu ei insisi, traindu-si momentele alaturi de cei dragi. Imi place sa surprind asta. Sa le spun povestile. Si mai e ceva ce imi place foarte mult: varsta copilariei. Cred ca nu am incetat vreodata sa fiu copil. Asta ma face ceea ce sunt si as putea fi varianta feminina a lui Peter Pan. Am pastrat curiozitatea si dorinta de explorare specifica celor mici. Mereu ma intreb “de ce?” si nu cred sa ma opresc vreodata. Astfel, la Shapes Studio vreau sa spun povestile celor mici si celor mari, sa fotografiez familii, mamici, tatici si… pici! De la nou-nascuti si pana la prescolari.
Luna februarie e plina de schimbari si ajustari pentru Shapes. Te invit sa urmaresti viata din spatele obiectivului in toate detaliile ei la Behind the Lens, o data pe saptamana.
Multumesc de vizita!
